Bizarul
Statea pe primul loc de langa intrarea din fata. Masiv, carunt, neras, cu ochelari grei si per total dubios, dar usor de trecut cu vederea prin natura retrasa. Pentru cei ce prefera imaginile cuvintelor :
Inainte sa coboare, la Casa Presei Libere, se intoarce inspre mine. Opresc muzica la timp sa conturez cu sens ce incepuse deja sa-mi spuna.
“… si alte articole de spalat“
La ce fel de om aveam in fata, primul gand m-a dus sa-mi imaginez ca domnul era putin plecat si ca isi vindea clandestin articolele de spalat memoria. Imediat m-a asigurat ca totul e legal, ca se pot organiza traininguri si ca se pot castiga bani frumosi din asta. A conchis foarte marketingural:
“O sansa...”
lasand punctele de suspensie sa atarne ca o datorie pentru mine in a face urmatorul pas.
Mi-a inmanat o carte de vizita cu minime instructiuni si m-a indrumat in caz de nelamuriri sa nu ezit sa-i scriu un e-mail:
O sa-mi folosesc curiozitatea ca sa depasesc bizareria intalnirii si o sa intru pe siteul domnului. Risc sa fiu luat in vizor de lunatici. Dar nu se stie niciodata cand ai nevoie de ceva sa pleci de aici cu totul. Pentru ca, sa fim seriosi! – cine ar vinde ariel sau perlan in 331?
Cu bine. In caz de ceva, va scriu. Sau ne vedem in autobuze.
O sa fiu dubiosul care ofera carti de vizita catre universuri paralele.
Fara riscuri!
Doar o sansa …
Şi pe tine te abordează d’ăştia de vor să îţi ofere ocazia vieţii tale? Eh, pe mine au încercat să mă racoleze în instituţiile statului, apărarea naţională … bine, nu în 331!