POC!

Te-as omori incet pe tine, anonimul care-mi tranteste pe neasteptat geamul la autobuz. Pentru ca, de fiecare data (fara figuri de stil) imi SARE INIMA IN PIEPT cand pocneste geamul la inchidere. Pentru ca tu, imbecil tembel, il scapi din mana aia moale, demna doar de ruga catre mine care implora iertare prin cainta. Dar nu te iert. Te omor in gand atat de intens incat te doare. Si pier si eu incet o data cu tine…

Si daca nu stiu cine esti, pentru ca mereu te ascunzi, o sa ai in suflet urletele surde ale tuturor, pentru ca va iau pe toti cu mine! In haosul clipei sfartec psihic la modu’ berserk orice simt in preajma: invalizi, femei, batrani, gravide cu copii in brate.

La “prima” o sa ne gaseasca lumea cu ochii ficsi dar obositi privind absenti inspre nimic. Si sechelele experientei nu se trateaza nici in transa, nici cu mediu, nici cu hipnoza. Doar o experienta echivalenta mortii va va salva de traumele abisului in care v-am tarat. O baie de lacrimi v-a inecat spiritul si veti refula orori si teroare tuturor celor din jur la fiecare amintire.

Si asta doar pentru ca un idiot a vrut sa inchida geamul si n-a stiut sa o faca in liniste!