POC!
Te-as omori incet pe tine, anonimul care-mi tranteste pe neasteptat geamul la autobuz. Pentru ca, de fiecare data (fara figuri de stil) imi SARE INIMA IN PIEPT cand pocneste geamul la inchidere. Pentru ca tu, imbecil tembel, il scapi din mana aia moale, demna doar de ruga catre mine care implora iertare prin cainta. Dar nu te iert. Te omor in gand atat de intens incat te doare. Si pier si eu incet o data cu tine…
Si daca nu stiu cine esti, pentru ca mereu te ascunzi, o sa ai in suflet urletele surde ale tuturor, pentru ca va iau pe toti cu mine! In haosul clipei sfartec psihic la modu’ berserk orice simt in preajma: invalizi, femei, batrani, gravide cu copii in brate.
La “prima” o sa ne gaseasca lumea cu ochii ficsi dar obositi privind absenti inspre nimic. Si sechelele experientei nu se trateaza nici in transa, nici cu mediu, nici cu hipnoza. Doar o experienta echivalenta mortii va va salva de traumele abisului in care v-am tarat. O baie de lacrimi v-a inecat spiritul si veti refula orori si teroare tuturor celor din jur la fiecare amintire.
Si asta doar pentru ca un idiot a vrut sa inchida geamul si n-a stiut sa o faca in liniste!
XD
Nu pot sa suport oamenii care asteapta in statie chiar daca vad ca autobuzul e la 50 de m distanta.
Pentru ei, soferii nu ar trebui sa opreasca din nou in dreptul statiei cu pretul de a prinde INCA UN SEMAFOR ROSU. Ca sa urce un lenes obosit, restul oamenilor intarzie 2 minute pretioase in diminetile lor contra-cronometru.
Astia de obicei sunt femei.
Dimineata nu sunt nervos. Da’ azi m-am gandit.
Tatal vs Soferul
Vineri, 9 martie 2007. ~6pm.
Aglomeratie ca de obicei intre Arcul de Triumf si Casa Presei Libere. – Coafura rezista!
Pe scaun, un domn cu baietelul in brate. Copilul nu plange. Urla!
Vom afla mai tarziu de ce.
La 50 de metri distanta de sensul giratoriu de la Expozitie, domnul se ridica si, in dreptul usii din fata, il roaga pe sofer, pe un ton putin rastit, sa deschida usa din fata ca sa coboare.
Soferul : Unde sa cobori, ba? Nu vezi cate masini sunt?
Tatal: Cui ii zici tu “ba”? … si il asemuie pe sofer prin prisma apelativului “ba” unui cioban.
Soferul: Ba, esti nebun ? Ma bagi in puscarie ?
Si mai nervos, tatal, profita de ocazie sa se descarce de nervii pe care i-i intinsese la maxim baietelul indelung urlator.
Tatal (putin balbait, dar coerent):Ba, ca numai in suturi ai condus. De-asta si plange asta micu’. Iti recomand sa-ti schimbi traseul ca aici nu te descurci. Numai in frane si suturi ai mers de cand m-am suit. Numai in suturi si frane …
Soferul: Ba, esti nebun ? Tu nu vezi cate masini sunt in fata, nu vezi cum pun astia frana. Cum vrei sa merg? Sa dau in ei?
Tatal: Ba, tu nu esti “ba” cu mine, ciobanule … (samd)
Intre timp copilul se potolise. Nici nu ar fi avut sens sa continue, nu avea cum sa-i acopere pe cei 2. Dar reincepe intr-un moment de respiro al celor doi. Inainte de a cobori, tatal apuca sa-i mai adreseze o replica soferului care-l trimite dracului. De cealalta parte se aude, “Hai SICTIR! … Fir-ai al dracului cu fii-ta aia ****** care esti !”
Nu a lipsit pe parcurs clasicul batranel impaciuitor dar vadit partinitor – “Domnule, masoara-ti cuvintele. Nu jigni !”
Nici nu stiu de fapt cu cine tinea.
